Nu mai am coxartroza

As putea sa sterg acest blog, in fond este al meu si fac ce vreau cu el. In felul acesta m-as feri de tot felul de comentarii mai mult sau mai putin neelegante.

Dar imi asum acest risc, pentru ca eu cred ca mai important este ca sa fie lucrurile clare. Prin urmare, am avut coxartroza stanga. La inceput am crezut ca lucrurile se pot rezolva cu medicamente, alifii, vitamine. Din nefericire, nu am avut dreptate. Aprofundand subiectul, am aflat ca aceasta afectiune, coxartroza, este un proces ireversibil, care, cel mult, poate fi doar stopat numai in cazuri foarte incipiente. Si aceasta stopare nu depinde doar de tratament ci si de o multitudine de factori printre care ereditatea, stilul de viata, greutatea, conditiile de munca si altele. Doar atata se poate face in acest moment folosind cele mai noi, sofisticate si teribile metode de tratament de pe plan mondial. Poate ca pe viitor lucrurile vor sta altfel. Sa speram.

Boala mea era una aflata in stare avansata. Unguentul de care imi legasem sperantele ma ajuta doar atata vreme cat nu faceam efort, nu mergeam prea mult, urmam un anume stil de viata. Radiografiile confirmau continua distrugere a cartilajelor din articulatie. Am cerut sfatul mai multor medici, toti recunoscuti ca autoritati in materie. Unii s-au bucurat sa-mi administreze niste infiltratii de ultima ora. Niste paleative, cel putin in cazul meu, care asigurau o mai buna lubrifiere a articulatiei pe o perioada scurta ( 3-4 saptamani), dar care nu refaceau cartilagiile distruse. Altii m-au sfatuit sa ma operez cand cred eu ca e cazul, de parca eu eram specialistul, nu ei (oare de ce oi fi platit consultatia?)

In final, unul s-a uitat fix in ochii mei cu o privire in care se vedea ca stie ce spune si spune ce stie, si mi-a zis cam asa: ‘Domnule, pe o scara de la 1 la 10, eu apreciez ca dvs sunteti la nota 8, nota maxima insemnand ca articulatia se blocheaza si nu va mai puteti deplasa. Daca as fi in locul dvs. as pleca de aici direct in sala de operatie’.

Cu asta m-a convins si m-am hotarat sa ma operez. Interventia a avut loc in noiembrie 2014 si sunt sigur ca am facut unul dintre cele mai inteligente lucruri din viata mea. De atunci am un picior sanatos si unul operat, si ma simt foarte bine.

Am scris acest lucru de mai multe ori pe acest blog. Se pare ca unii l-au inteles, altii nu. Pe cei care n-au inteles ii anunt pe aceasta cale ca n-am nici un fel de obligatie fata de ei, ca nu le-am cerut si nu le-am promis nimic. N-am spus nimanui sa faca intr-un fel sau altul, ci numai am descris ce am facut eu. Daca pana la un punct le pot intelege frustrarile si suferintele pe care le indura, nu le pot intelege limbajul suburban. Dar, daca ei se multumesc doar cu atat de putin, sa fie sanatosi, in fond este alegerea lor.

Cei care m-au contactat in termeni civilizati, au primit de la mine toate informatiile pe care le-au cerut si le voi sta mereu la dispozitie cu experienta mea.

Lasă un comentariu